O ramura de brad,
Loveste-ncet fereastra,
Fereastra de la care
Eu te priveam venind
Acum stau si privesc
Si nu am cugetare
De ce tu numai vii
Iar bradul a crescut
De ce in toiul noptii
Eu nu pot da uitarii
Acel moment cand
Tu ai plecat plangand
Iar eu de la fereastra
O lacrima-am varsat
Iar bradul gratios,
Crengile-a plecat...
Si cerul luminat
S-a intunecat
Iar ploaia a-nceput
Sa verse tot mai mult
Lacrimi de iubire
Pentru a spala
Orice amintire...
