DoAr O p0V3ST3

     Erau doar doi copii.... naivi... intr-o lume ireala... nu cunosteau ce e ura, nu cunsoteau ce e iubirea, nu cunosteau ce-i suferinta... traiau intr-o lume perfecta.... o lumea a lor... peste care domnea veselia si lipsa grijilor. Nu se cunosteau la inceput... erau copii de bani gata, invatati ca totul sa le fie adus pe tava, invatati ca totul ca fie la dispozitia lor fara ca nimeni sa nu faca nici un comentariu...
   15 septembrie.... incepeau un nou an scolar, amandoi se trasferasera in aceeasi scoala, o scoala particulara "de fite"...  Desi adolescenti, un singur lucru nu le lipsea: inocenta... nu stiau cum era lumea reala... erau crescuti intr-un "bol de cristial" fiind cea mai pretioasa comoara a parintilor... erau extremi de naivi....
Nu a fost de ajuns decat o privire aruncata peste multime... atat.... o privire ce a facut minuni... ce a aprins o scanteie... dar privirile lor s-au pierdut in multime. Ea a intrat sfios in clasa... era un singur loc liber... ia recunoscut din start privirea.... s-a asezat langa el fara sa spuna nimic. Asa au stat toata ziua, fara sa se miste din banca, fara sa scoata nici un cuvant... doar ca ramaneau blocati din cand in cand uitandu-se unul la altul, fara ca celalant sa vada... iar cand intorcea capul, isi schimba directia privirii....
     Timpul a trecut... erau colegi de scoala, de clasa, de banca... ajunsesera chiar prieteni... se cunosteau acum destul de mine, isi impartaseau totul... fara ca vreunul dintre ei sa recunosca ca simte ceva mai mult decat o prietenie... dar se simtea... amandoi stiau ca acele sentimente erau reciproce... numai ca nici unul dintre ei nu indraznea sa spuna sau sa faca ceva pentru a lega o legatura.
     Intr-o zi el nu a mai venit la scoala... a doua zi deasemenea, a treia la fel.... lipsea de o saptamana deja... ea isi facea griji... a mers la el acasa, unde a observat ca era bolnav.... cand a ajuns la el... aceste dormea... ea s-a speriat foarte tare cand l-a vazut asa... a inceput sa planga... o lacrima rece de-a ei a cazut pe obrazul lui fierbinte in timp ce l-a sarutat... apoi i-a soptit incet la ureche "te iubesc" facuse ea primul pas.... dupa care a plecat... pe drum a primit un mesaj. Era de la el. "Si eu te iubesc... te iubesc din prima zi in care ti-am zarit privirea" in acea clipa inima i-a tresarit... era un sentiment ciudat, nu-l mai simtise pana atunci... era placut... ii incalzea inima... dar o speria in acelasi timp... ce sa faca cu ceea ce simte? sa dezvolte? sa pastreze? daca era periculos? daca nu era bine ceea ce se intampla? oare trebuie sa renunte? multe intrebari ii macinau gandul... pana cand si-a dat seama ca daca o face sa se simta bine, trebuie sa fie ceva bun, si daca nu, e bun pe moment... de ce sa nu accepte, sa lase totul sa vina de la sine.... si asa a si facut...
     Au trecut ani... erau in ultimul an de liceu... totul era perfect... erau cuplul perfect... se iubeau nespus... traiau unul prin altul... erau nedespartiti... dar ceva trebuia sa le umbreasca dragostea... 
Intr-o zi, pe cand stateau pe aceeasi bancuta din totdeauna, in acelasi loc in care au mers la prima intalnire, ea primeste un telefon si pleaca subit fara a da nici o explicatie rationala... parca cineva o astepta. El nu a bagat asta in seama, era mult prea indragostit pentru a vedea ceva neregula. Azi asa, maine la fel... acest lucru incepuse sa ia amploare. Ea incepuse sa se schimbe. Se purta ciudat, nu-i mai raspundea la telefon, se imbraca altfel. Garderoba ei era predominant neagra, machiajul era din ce in ce mai strident, aparuse si un pierce disctre un coltul din dreapta al gurii, asculta alt gen de muzica, era de nedescris. Vazand ca ceva nu e bine, si ca numai are langa el iubita pa care a avut-o atata timp... s-a hotarat sa o urmareasca.... A urmarit-o pana intr-un cartier din centrul orasului. Acolo s-a intalit cu un grup de tipi dubiosi. Unul dintre ei ii ofera o tigare si intra impreuna intr-o masina. Au stat acolo in jur de 30 de minute. Cand a iesit ea se comporta ciudat.  Vazand-o a sunat-o pentru a auzi explicatia... unde ii va spune ca e... dar cum era si normal nu i-a raspuns la telefon. Unde era acea fetita naiva, inocenta, ce nu stia  ce vrea de la viata? Acea fetita pentru care iubirea era totul... care respira pentru a iubi... unde s-a dus toata dragostea ei? Ce s-a intamplat de a ajuns asa? L-a sunat dupa ce a ajuns acasa. Nu a lasat-o sa spuna nici un cuvant. I-a spus numai sa se intalneasca in acea seara pentru ca au ceva extrem de important de discutat. Zis si facut. S-au intalnit pe aceeasi bancuta. Era octombrie... o toamna ruginie, norii plumburii, ploua.... mii de intrebari ii strafulgerau mintea... multe voci ii sufocau creierul, multe indoieli ii rodeau inima... oare in tot acest timp la mintit? oare a fost doar o jucarie pentru ea? oare a fost bataia ei de joc? capul vorbea... inima nu putea accepta... respindea orice gand in timp ce se rupea in doua. I-a povestit tot ce a vazut... si i-a cerut o explicatie: "-De cand fumezi tu? parca spuneai ca numai gayi fumeaza? de ce ai fumat de la el? si cine sunt tipii aia? ce treaba ai tu cu ei?" se gandise tot drumul ca sa-i spuna... dar erau prea multe intrebari... nu a lasat-o sa-i raspuna nimic... i-a spus doar "-Imi pare rau pentru, tine, pentru mine, pentru noi.... dar numai pot lasa ca acest noi sa existe nu cu un asa "tu", m-ai distruge si pe mine asa cum te distrugi pe tine" ploaia nu lasa ca zecile de lacrimi fierbinti ce ii inundau obrazul sa se vada. "ADIO, sper ca intr-o zi sa-ti dai seama de ceea ce faci" acestea au fost ultimele lui cuvinte.... dupa care s-a intors cu spatele si a plecat.... inima ii era rupta in mii de bucatele... ea ii urmarea din spate pasii ce se departau din ce in ce mai mult... numai putea scoate nici un sunet. A picat in genunchi si a inceput sa planga... nu realiza ceea ce tocmai se intamplase... cu cateva ore in urma totul era perfect.... acum iubirea i-a plecat. Numai e langa ea... a lasat-o singura... si-a aprins o ultima tigara si se pierdu in sentimentele ei.... erau mult prea intense... nu a mia putut iesi din ele.... a mers singura spre nicaieri pana cand sintiti ca numai poate continua drumul. S-a oprit pe un pod. Privi in gol si sopti usor "daca iubirea a ajuns lumea mea... lumea trebuie sa plece odata cu iubirea.... daca iubirea a plecat... si lumea mea v-a disprarea." si privind apa ce se scurgea cu repeziciune la vale, mai varsa o ultima lacrima... dupa care se duse dupa ea... in apa... a murit odata cu iubirea lor.
        Cand a ajuns acasa, el a gasit sub usa o scrisoare. "Imi pare rau dragul meu daca in ultima vreme te-am facut sa suferi si sa te indoiesti de iubirea mea pentru tine. Iti jur ca nu am iubit pe nimeni inaintea ta si nici nu voi mai iubi dupa tine... esti viata mea. Acum ca s-a terminat totul, iti pot marturisi de ce schimbarea mea. Un drealer ce era capul rautatilor in cartierul in care stau, s-a indragostit de mine. Dupa cum sti tatal meu e politist. Daca nu il prindea risca sa-si ierda slujba,... ar fi insemnat sa ajungem in sapa de lemn. Nu i-am spus nimic nici lui pentru ca nu ar fi fost niciodata de acord. M-am apropiat de acest tip incercand sa-i capat increderea. Si am reusit. Mi-a fost mult prea frica sa refuz ceea ce-mi dadea pentru nu a trezi suspiciuni, cand am vazut in ce -am bagat. Am asteptat momentul potrivit si i-am dat tatei toate dovezile pe care le stransesem impotriva lui.... imi pare rau ca am ajuns asa... dar familia mea a facut mult prea multe pentru mine, am vrut sa-i rasplatesc si eu intr-un fel. Iti jur ca acum ca totul s-a terminat o sa redevin acea fata de care te-ai indragostit.... nu o sa mia ma schimb niciodata... o sa redevin EU... sper ca aceasta perioada nu ti-a schimbat sentimentele pentru mine, si nu a stricat nicmic intre noi.... TE IUBESC..."
Dupa ce a citit aceste randuri  baiatul izbugni in plans si o suna... dar telefonul ei era inchis.... a cautut-o zile la rand.... pana cand a aflat ca trupul ei a fost gasit in aval... adus pe apa rece a raului. Trei zile mai tarziu o scrisoare sta pierduta p o bancuta dintr-un parc "...SI EU TE IUBESC...." iar pe doua morminte unul langa altul impodobite cu crini albi scrie:  "IMPREUNA DINCOLO DE MOARTE"