doar o scurta poveste de prietenie...

         Erau odata 2 prieteni... un baiat si o fata... s-au cunoscut intamplator printr-un prieten comun... au inceput sa vorbeasca, sa schimbe pareri, sa relateze intamplari din viata fiecaruia... si-au dat seama ca aveau multe in comun.. dar... ei niciodata nu s-au putut privi ca ceva mai mult decat niste simpli prieteni. Mai ales ca amandoi erau intr-o relatie... 
        Erau prieteni de aproape un an. Amandoi treceau prin momente grele din viata lor... dar erau unul langa altul... se sfatuiau reciproc, isi impartaseau parerile, isi spunea fiecare punctul de vedere... ca impreuna, fiecare dintre ei sa o scoata la capat... Era suflete sora....Ironia sortii facea ca amandoi sa treaca prin aceleasi lucruri, in acelasi timp... poate ca asta le era destinul...  Dupa ce totul s-a linistit iar lucrurile reintrasera in cursul lor obijnuit... si-au dat seama ca unul fara altul nu ar fi ajuns la liman. Asa ca au facut un juramant:
" Voi fi mereu alaturi de tine, cand iti va fi bine, cand iti va fi rau, alaturi tot mereu... Iar in clipa in care nu vei mai da de mine... atunci sa sti bine, ca prietenia noastra sa-ncheiat.... sa numai ma cauti, sa-ti vezi de viata ta, caci eu mi-am gasit pe altcineva"
   Asa suna juramantul lor... sh au jurat ca vor fi impreuna orice s-ar intampla, si ca nimic nu le va umbri vreodata prietenia. Iar in clipa cand unul nu va mai fi pentru celalant... totul se va distruge... si vor deveni  din nou suflete singuratice... aflandu-se in cautarea unui alt suflet similar caruia sa-i poata impartasi ofurile.
    Prieteni tot mereu...asa se considerau... numai ca...inevitabilul s-a produs. 
Intr-o zi, ea se certa cu prietenul ei. Nu voia sa auda de nimeni si de nimic..... si nu se simtea in stare sa vorbeasca cu nimeni despre ceea ce se intamplase intre ei.... nici chiar cu cel mai bun prieten al ei.
    Telefonul i-a sunat ore in sir... nu a raspuns la nici unul din cele 23 de apeluri pe care le avea de la el... sau nu a citit nici unul dintre mesajele pe care i-le trimisese... nu voia sa o asculte nimeni in acele momente...voia doar sa planga...
Ceea ce nu stia era ca nu ea era cea care avea nevoie de ajutor....ci el....
Dupa ce s-a linistit, a doua zi....a incercat sa-l sune... ii spunea ca numarul e deconectat.... a citit mesajele.... in toate scria doar "Raspunde!" "Te rog raspunde! "Nu face d-astea...ce se intampla cu tine?" "Raspunde! vreau sa vorbim" 
Doar un mesaj era diferit.... ultimul pe care l-a primit:  "Ai jurat ca vei fi alaturi de mine la greu... eu as fi fost alaturi de tine mereu.... acum am nevoie doar de tine.... prietenia noastra sa-ncheiat asa qm ai jurat.... sper sa fi fericita...si la un moment dat... te vei simti iubita"
   Astea au fost ultimele lui cuvinte. I-sa  parut ciudat.... a intrat pe mess pentru a-si cere scuze, si pentru a-i spune ca intr-adevar va fi langa el cand va avea nevoie. Dar nu era on. A vorbit cu prietena lui.
"-Buna, Alex? sti ceva de el?
-Buna, nu numai stiu nimic de el de aseara ....de cand...
-de cand ce?
-....de cand ne-am despartit...mi-am dat seama k nu pot simti mai mult pentru el...
-wtf?!?! u dupa 3 ani de relatie ti-ai dat seama?
-mda....asta mi-a spus si el....imi pare rau...
-ar trebui... saracul...cred k e distrus.... te iubea enerom.... si eu nu am fost alaturi de el cand a avut nevoie de mine asa cum am jurat"
      Si a iesit dupa mess. A sunat acasa la el. I-a raspuns o voce straina: 
 " -buna ziua.... alex?
-cu alex nu vom mai putea vorbi niciodata..
-wtf?!?! dc? ce s-a intamplat?
-aseara a disparut de acasa.... iar de dimineata am primit un telefon.... a fost gasit sub sinele unui tren. ce e cel mai curios e ca pe oglinda din camera lui scria "intr-o singura zi am pierdut cele 2 virtuti: iubirea si prietenia.... fara ele viata numai are rost" 
      Fata amuti si inchise telefonul.
Din acea zi o putem vedea mereu pe eronul garii asteptand ca trenul sa-i aduca inapoi cel mai bun prieten.... nu trece zi in care sa nu se invinovateasca de moartea lui.... oare de ce nu si-a respectat juramantul? oare de ce un capriciu nu a lasat-o sa fie alaturi de el la nevoie..... sau sa-l lase pe el sa-si respecte promisiunea.... oare de ce....?
Asta nu va sti nicioadat....si niciodata nu-si va putea ierta moartea singurei persoane careia ii pasa de soarta ei....     

DoAr O p0V3ST3

     Erau doar doi copii.... naivi... intr-o lume ireala... nu cunosteau ce e ura, nu cunsoteau ce e iubirea, nu cunosteau ce-i suferinta... traiau intr-o lume perfecta.... o lumea a lor... peste care domnea veselia si lipsa grijilor. Nu se cunosteau la inceput... erau copii de bani gata, invatati ca totul sa le fie adus pe tava, invatati ca totul ca fie la dispozitia lor fara ca nimeni sa nu faca nici un comentariu...
   15 septembrie.... incepeau un nou an scolar, amandoi se trasferasera in aceeasi scoala, o scoala particulara "de fite"...  Desi adolescenti, un singur lucru nu le lipsea: inocenta... nu stiau cum era lumea reala... erau crescuti intr-un "bol de cristial" fiind cea mai pretioasa comoara a parintilor... erau extremi de naivi....
Nu a fost de ajuns decat o privire aruncata peste multime... atat.... o privire ce a facut minuni... ce a aprins o scanteie... dar privirile lor s-au pierdut in multime. Ea a intrat sfios in clasa... era un singur loc liber... ia recunoscut din start privirea.... s-a asezat langa el fara sa spuna nimic. Asa au stat toata ziua, fara sa se miste din banca, fara sa scoata nici un cuvant... doar ca ramaneau blocati din cand in cand uitandu-se unul la altul, fara ca celalant sa vada... iar cand intorcea capul, isi schimba directia privirii....
     Timpul a trecut... erau colegi de scoala, de clasa, de banca... ajunsesera chiar prieteni... se cunosteau acum destul de mine, isi impartaseau totul... fara ca vreunul dintre ei sa recunosca ca simte ceva mai mult decat o prietenie... dar se simtea... amandoi stiau ca acele sentimente erau reciproce... numai ca nici unul dintre ei nu indraznea sa spuna sau sa faca ceva pentru a lega o legatura.
     Intr-o zi el nu a mai venit la scoala... a doua zi deasemenea, a treia la fel.... lipsea de o saptamana deja... ea isi facea griji... a mers la el acasa, unde a observat ca era bolnav.... cand a ajuns la el... aceste dormea... ea s-a speriat foarte tare cand l-a vazut asa... a inceput sa planga... o lacrima rece de-a ei a cazut pe obrazul lui fierbinte in timp ce l-a sarutat... apoi i-a soptit incet la ureche "te iubesc" facuse ea primul pas.... dupa care a plecat... pe drum a primit un mesaj. Era de la el. "Si eu te iubesc... te iubesc din prima zi in care ti-am zarit privirea" in acea clipa inima i-a tresarit... era un sentiment ciudat, nu-l mai simtise pana atunci... era placut... ii incalzea inima... dar o speria in acelasi timp... ce sa faca cu ceea ce simte? sa dezvolte? sa pastreze? daca era periculos? daca nu era bine ceea ce se intampla? oare trebuie sa renunte? multe intrebari ii macinau gandul... pana cand si-a dat seama ca daca o face sa se simta bine, trebuie sa fie ceva bun, si daca nu, e bun pe moment... de ce sa nu accepte, sa lase totul sa vina de la sine.... si asa a si facut...
     Au trecut ani... erau in ultimul an de liceu... totul era perfect... erau cuplul perfect... se iubeau nespus... traiau unul prin altul... erau nedespartiti... dar ceva trebuia sa le umbreasca dragostea... 
Intr-o zi, pe cand stateau pe aceeasi bancuta din totdeauna, in acelasi loc in care au mers la prima intalnire, ea primeste un telefon si pleaca subit fara a da nici o explicatie rationala... parca cineva o astepta. El nu a bagat asta in seama, era mult prea indragostit pentru a vedea ceva neregula. Azi asa, maine la fel... acest lucru incepuse sa ia amploare. Ea incepuse sa se schimbe. Se purta ciudat, nu-i mai raspundea la telefon, se imbraca altfel. Garderoba ei era predominant neagra, machiajul era din ce in ce mai strident, aparuse si un pierce disctre un coltul din dreapta al gurii, asculta alt gen de muzica, era de nedescris. Vazand ca ceva nu e bine, si ca numai are langa el iubita pa care a avut-o atata timp... s-a hotarat sa o urmareasca.... A urmarit-o pana intr-un cartier din centrul orasului. Acolo s-a intalit cu un grup de tipi dubiosi. Unul dintre ei ii ofera o tigare si intra impreuna intr-o masina. Au stat acolo in jur de 30 de minute. Cand a iesit ea se comporta ciudat.  Vazand-o a sunat-o pentru a auzi explicatia... unde ii va spune ca e... dar cum era si normal nu i-a raspuns la telefon. Unde era acea fetita naiva, inocenta, ce nu stia  ce vrea de la viata? Acea fetita pentru care iubirea era totul... care respira pentru a iubi... unde s-a dus toata dragostea ei? Ce s-a intamplat de a ajuns asa? L-a sunat dupa ce a ajuns acasa. Nu a lasat-o sa spuna nici un cuvant. I-a spus numai sa se intalneasca in acea seara pentru ca au ceva extrem de important de discutat. Zis si facut. S-au intalnit pe aceeasi bancuta. Era octombrie... o toamna ruginie, norii plumburii, ploua.... mii de intrebari ii strafulgerau mintea... multe voci ii sufocau creierul, multe indoieli ii rodeau inima... oare in tot acest timp la mintit? oare a fost doar o jucarie pentru ea? oare a fost bataia ei de joc? capul vorbea... inima nu putea accepta... respindea orice gand in timp ce se rupea in doua. I-a povestit tot ce a vazut... si i-a cerut o explicatie: "-De cand fumezi tu? parca spuneai ca numai gayi fumeaza? de ce ai fumat de la el? si cine sunt tipii aia? ce treaba ai tu cu ei?" se gandise tot drumul ca sa-i spuna... dar erau prea multe intrebari... nu a lasat-o sa-i raspuna nimic... i-a spus doar "-Imi pare rau pentru, tine, pentru mine, pentru noi.... dar numai pot lasa ca acest noi sa existe nu cu un asa "tu", m-ai distruge si pe mine asa cum te distrugi pe tine" ploaia nu lasa ca zecile de lacrimi fierbinti ce ii inundau obrazul sa se vada. "ADIO, sper ca intr-o zi sa-ti dai seama de ceea ce faci" acestea au fost ultimele lui cuvinte.... dupa care s-a intors cu spatele si a plecat.... inima ii era rupta in mii de bucatele... ea ii urmarea din spate pasii ce se departau din ce in ce mai mult... numai putea scoate nici un sunet. A picat in genunchi si a inceput sa planga... nu realiza ceea ce tocmai se intamplase... cu cateva ore in urma totul era perfect.... acum iubirea i-a plecat. Numai e langa ea... a lasat-o singura... si-a aprins o ultima tigara si se pierdu in sentimentele ei.... erau mult prea intense... nu a mia putut iesi din ele.... a mers singura spre nicaieri pana cand sintiti ca numai poate continua drumul. S-a oprit pe un pod. Privi in gol si sopti usor "daca iubirea a ajuns lumea mea... lumea trebuie sa plece odata cu iubirea.... daca iubirea a plecat... si lumea mea v-a disprarea." si privind apa ce se scurgea cu repeziciune la vale, mai varsa o ultima lacrima... dupa care se duse dupa ea... in apa... a murit odata cu iubirea lor.
        Cand a ajuns acasa, el a gasit sub usa o scrisoare. "Imi pare rau dragul meu daca in ultima vreme te-am facut sa suferi si sa te indoiesti de iubirea mea pentru tine. Iti jur ca nu am iubit pe nimeni inaintea ta si nici nu voi mai iubi dupa tine... esti viata mea. Acum ca s-a terminat totul, iti pot marturisi de ce schimbarea mea. Un drealer ce era capul rautatilor in cartierul in care stau, s-a indragostit de mine. Dupa cum sti tatal meu e politist. Daca nu il prindea risca sa-si ierda slujba,... ar fi insemnat sa ajungem in sapa de lemn. Nu i-am spus nimic nici lui pentru ca nu ar fi fost niciodata de acord. M-am apropiat de acest tip incercand sa-i capat increderea. Si am reusit. Mi-a fost mult prea frica sa refuz ceea ce-mi dadea pentru nu a trezi suspiciuni, cand am vazut in ce -am bagat. Am asteptat momentul potrivit si i-am dat tatei toate dovezile pe care le stransesem impotriva lui.... imi pare rau ca am ajuns asa... dar familia mea a facut mult prea multe pentru mine, am vrut sa-i rasplatesc si eu intr-un fel. Iti jur ca acum ca totul s-a terminat o sa redevin acea fata de care te-ai indragostit.... nu o sa mia ma schimb niciodata... o sa redevin EU... sper ca aceasta perioada nu ti-a schimbat sentimentele pentru mine, si nu a stricat nicmic intre noi.... TE IUBESC..."
Dupa ce a citit aceste randuri  baiatul izbugni in plans si o suna... dar telefonul ei era inchis.... a cautut-o zile la rand.... pana cand a aflat ca trupul ei a fost gasit in aval... adus pe apa rece a raului. Trei zile mai tarziu o scrisoare sta pierduta p o bancuta dintr-un parc "...SI EU TE IUBESC...." iar pe doua morminte unul langa altul impodobite cu crini albi scrie:  "IMPREUNA DINCOLO DE MOARTE"

Let's do it!

   Hey, salut.... prin aceasta postare voi da "start" noului blog... mi-am propus sa fie un blog pe care o sa postez diferite povesti.... sincer mie astea imi plac cel mai mult...imi place enorm sa scriu si sa ascult....cred ca e o parte din mine pe care nu am "muncit-o" deloc... prin blogul asta vreau sa-mi dau drumul imaginatiei si sa va transmit unele sentimente si trairi care pentru mine sunt extrem de intense...
 Poate ca e destul de ciudat...dar am o inclinatie spre textele narative-proza, triste.... am o mult mai buna imaginatie cand e vorba de melancolie... pot transpune in cuvinte sentimente ce se pot impregna destul de tare in sufletul cuiva.... nu stiu daca e bine.... dar cred ca e destuk de constructiv:-??

    De ceva timp am descoperit pe you tube, un filmulet cu o extraordinara poveste .... o sa va atasez link-ul ca sa vedeti si voi despre ce e vorba....
http://www.youtube.com/watch?v=f3U1btDVj48